Evanghelia dupa Marcu – o nouă divizare a textului

Introducere

Despre divizarea textului biblic în  paragrafe, capitole și versete

Prezint în rândurile care urmează o istorie mai scurtă a divizării în paragrafe, capitole și versete a textului biblic. Este bine să facem observația că s-a realizat de-a lungul timpului o împărțire triplă a textului biblic în secțiuni mai mici. Unitățile folosite la realizarea acestei împărțiri sunt: pasajul (care se mai numește paragraf sau pericopă), capitolul și versetul. Menționez că la origine textul biblic nu a fost împărțit în pasaje, capitole sau versete. Observăm că citatele din VT existente în NT nu sunt însoțite de referință – adică nu este dat capitolul și versetul, așa cum se face în prezent – și aceasta din simplul motiv că pe timpul acela textul nu era împărțit în capitole și versete. Textul era scris în mod continuu, fără nici o diviziune. Divizarea textului biblic în secțiuni mai mici s-a făcut mai târziu, în mai multe etape.

Mai mult decât atât, în urmă cu 2000 de ani, sau mai mult, nu exista nici un sistem de punctuație. Nu avem decât să privim unele fotografii (facsimile) ale vechilor manuscrise ca să ne convingem de acest lucru. Deci textul biblic original a fost scris fără punct, virgulă, 2 puncte, punct și virgulă, liniuță orizontală sau oblică, semnul întrebării, semnul exclamării, spațiu între cuvinte, aliniate, inițială mare, etc. Scrierea era neîntreruptă, continuă, nu exista nici măcar spațiu liber între cuvinte. Era într-adevăr o provocare să citești un asemenea text, mai ales în public. În privința felului caracterelor există vechi manuscrise scrise în întregime cu caractere mari, numite majuscule sau unciale, dar și manuscrise mai noi, realizate în întregime cu caractere mici, numite minuscule. 

Mai trebuie să menționez că începând încă din antichitate, s-au făcut mai multe împărțiri diferite ale textului în pasaje, însă accentuez că – deși textul biblic era același – aceste pasaje nu erau identice unele cu altele. Iar divizarea textului biblic în capitole s-a făcut mai târziu (sec. XIII), iar divizarea în versete a apărut și mai târziu (sec. XVI). 

Trebuie să mai precizez că împărțirea textului biblic în paragrafe, capitole și versete nu face parte din textul biblic inspirat, ci este o adăugare umană ulterioară având scopul de a ușura parcurgerea și înțelegerea acestuia, și desigur posibilitatea oferirii de referințe.

Împărțirea în paragrafe a Vechiului Testament

Încă din antichitate s-a făcut simțită nevoia ca textul biblic să fie împărțit în pasaje (sau paragrafe sau pericope). Astfel că în perioada de dinainte de începutul erei creștine s-a trecut treptat la divizarea textului Vechiului Testament ebraic. Una din dovezile în această privință este textul sulului antic al cărții Isaia recuperat din zona Mării Moarte în jurul anului 1950 care este împărțit în pasaje sau paragrafe. Deci nu este vorba de o împărțire în capitole și versete, ci doar în paragrafe, pe bază tematică. Acest sul este datat ca fiind scris în secolul II sau I înainte de era creștină, deci împărțirea textului acestuia în pasaje este specifică acelui timp. Pasajele sau paragrafele din ziua de azi nu sunt identice cu cele din antichitate. 

Deci sunt cunoscute mai multe diviziuni antice în pasaje ale textului Vechiului Testament ebraic, diferite între ele. Acele diviziuni aveau rolul de a ușura citirea publică în sinagogă a cărților sfinte. Diviziunile antice ale textului VT ebraic  au fost realizate de specialiști proveniți din poporul Israel. În multe cazuri s-a căutat să nu se adauge absolut nimic textului biblic, astfel că paragrafele antice nu aveau nici titlu, nici număr, ca în ziua de azi, trecerea de la un paragraf la altul fiind marcată doar de existența unui spațiu liber între paragrafe. Mai târziu s-au adăugat titluri pasajelor biblice. Cu trecerea timpului diferitele împărțiri antice în paragrafe a textului VT ebraic s-a unificat, astfel că în Evul mediu s-a ajuns la o împărțire unică a textului care a fost recunoscută aproape de toate comunitățile ebraice.

De asemenea divizarea textului biblic este prezentă și în Codex Vaticanus – și acesta fiind un vechi manuscris grecesc al Bibliei – care se păstrează la Vatican și este datat ca și Sinaiticus tot la secolul al IV-lea. Vechiul Testament al lui Codex Vaticanus este împărțit în pasaje sau secțiuni care sunt asemănătoare cu cele din VT ebraic.

Împărțirea în paragrafe a Noului Testament

După apariția cărților Noului Testament s-a pus și în cazul acestora problema divizării textului în paragrafe sau pasaje. Se știe că încă de timpuriu textul cărților NT a fost împărțit în pasaje, cu scopul de a oferi cititorului mai multă ușurință și claritate în parcurgerea textului. În secolul al IV-lea o asemenea împărțire era deja realizată. 

O altă divizare timpurie a textului NT în pasaje (deci nu capitole și versete) a fost făcută de Eusebiu de Cezareea (circa 275 – 339 A.D.), de asemenea cunoscut și ca Eusebiu Pamfiliu. Eusebiu a fost istoric al creștinismului, teolog, apologet și exeget biblic. În anul 314 A.D. Eusebiu a devenit episcop de Cezareea. Eusebiu a scris istoria bisericii pînă la el, intitulată Istoria eclesiastică. Manuscrisul biblic în limba greacă, datat la secolul al IV – lea, denumit Codex Sinaiticus și recuperat în secolul al XIX – lea de la mânăstirea Sf. Ecaterina din Sinai are textul împărțit în paragrafe, despre care împărțire se crede că este lucrarea lui Eusebiu. Însă acea împărțire nu corespunde cu paragrafele sau capitolele actuale.

În secolul al V-lea Ieronim, traducătorul Bibliei în latină, și editor biblic – cel care a realizat faimoasa traducere în latină numită Vulgata, care a fost folosită de biserica catolică timp de circa o mie de ani – a divizat textul biblic în secțiuni mai scurte numite pericope. În prezent acest termen încă mai denumește un pasaj sau paragraf unitar din Biblie.

Un alt exemplu este și manuscrisul biblic numit Rorigo, aflat în biblioteca națională din Paris și datat la secolul al IX-lea, care are o împărțire proprie în capitole cu titlu. Mai există și alte exemple de împărțire a textului biblic, căci vechile manuscrise biblice în limba greacă, dar și în alte limbi vechi se numără cu miile.

Împărțirea în capitole a întregii Biblii

Pentru împărțirea în capitole a întregii Biblii i se acordă credit lui Ștefan Langton   (1150-1228) preot catolic englez, profesor la Paris și mai apoi arhiepiscop de Canterbury – însă se apreciază că a existat o întreagă echipă care a realizat această lucrare. Pe de altă parte Ștefan Langton mai este cunoscut și ca mediator între regele englez și nobilime, pe timpul când era deja arhiepiscop, în criza de la 1215, care a dus la semnarea actului Magna Carta. Finalizarea împărțirii textului biblic în capitole a avut loc pe la anul 1227. Ștefan Langton a fost parte din echipa care a efectuat împărțirea Bibliei în capitole. Ediția latină a Bibliei care a fost scrisă pe atunci la Universitatea din Paris a aplicat respectiva împărțire în capitole. Coechipierul lui Ștefan Langton, cardinalul Hugo de Sancto Caro a realizat și el, în același timp o împărțire în capitole diferită de a lui Ștefan Langton, care însă nu a ajuns larg răspândită.  Motivele care au contribuit la realizarea acestor împărțiri sunt legate de situația existentă pe timpul acela la Universitatea din Paris. Pe atunci studenții de la Universitatea din Paris proveneau din mai multe țări. Aceștia își aduceau cu ei Bibliile de acasă de la ei, însă împărțirea textului acelor Biblii în pasaje era diferită, deoarece nu exista un sistem unitar de realizare a pasajelor sau paragrafelor. În felul acesta comunicarea și definirea referințelor biblice devenea imposibilă, ceea ce a dus la inițierea și realizarea unui sistem unic de împărțire în capitole a textului biblic. 

Traducerea Bibliei din latină în engleză, (a fost manuscris, nu exista tipar pe atunci) făcută de John Wycliffe (circa 1328-1384) și colaboratorii săi, și finalizată pe la 1382, a adoptat împărțirea în capitole a lui Ștefan Langton. Apoi, odată cu inventarea tiparului de către Gutenberg, pe la 1460, majoritatea edițiilor (care de acum erau tipărite) au aplicat împărțirea în capitole realizată de Ștefan Langton.

Împărțirea în versete a Vechiului Testament

Necesitatea de a oferi referințe biblice mai exacte a dus la introducerea unităților mici de text, adică a versetelor biblice. În primul rând trebuie să știm că de-a lungul timpului s-au realizat mai multe împărțiri ale textului VT în unități mici asemănătoare cu versetele. Cea mai cunoscută divizare timpurie în versete a textului VT ebraic este cea realizată de familia iudaică Ben Asher în jurul anului 900 A.D. iar apoi s-au făcut și alte divizări în unități mici. Desigur că au existat unele diferențe între aceste diverse divizări. Actuala divizare în versete a textului VT ebraic a fost realizată de rabinul iudeu Isaac Natan ben Kalonymus, care pe la anul 1440 A. D. a șocat publicul prin prezentarea acestei împărțiri. În linii mari divizarea realizată de rabinul Natan se regăsește în VT pe care în prezent cititorii îl au la dispoziție.

Împărțirea în versete a Noului Testament

În privința Noului Testament este prezentat savantul biblic italian Santes Pagnino (1470-1541) ca fiind primul care a realizat o împărțire a textului NT în versete. Însă împărțirea lui Pagnino a constat din versete relativ lungi, aceasta fiind o posibilă cauză a nefolosirii pe scară largă a acestei împărțiri.

Apoi  a apărut pe scenă tipograful și savantul biblic francez Robert Estienne, (1503-1559) cunoscut și sub numele de Robert Ștefan (Estienne este Ștefan în franceză). Acesta a făcut o împărțire proprie în versete a textului NT, folosind modul de lucru al rabinului Natan, și a aplicat-o de prima dată în 1551, atunci când a tipărit NT în limba greacă. Apoi pe la 1553 a tipărit Biblia în întregime, cu textul împărțit în versete. Pentru VT a utilizat – în mare măsură – împărțirea în versete a rabinului Natan, iar pentru textul NT a utilizat propria lui împărțire în versete.

Pe la anul 1560 a fost tipărită la Geneva influenta și populara traducere în limba engleză denumită Biblia de Geneva. Cei care au realizat Biblia de Geneva au fost refugiații protestanți englezi care erau persecutați în Anglia. Au găsit un bun loc de refugiu la Geneva care pe timpul acela se declarase republică protestantă. Bibliile erau tipărite la Geneva și erau exportate în Anglia pe sub mână de către negustorii de mărfuri. Biblia de Geneva a fost folosită pe scară largă de cititorii englezi timp de circa 100 de ani. Aceasta a fost prima Biblie care a aplicat atât la VT cât și la NT, împărțirea textului atât în capitole cât și în versete. Majoritatea Bibliilor tipărite de atunci încoace au folosit această împărțire a textului, ea devenind în felul acesta foarte populară.

O nouă împărțire a textului

După mai multă gândire m-am hotărât să realizez o nouă divizare a textului. Astfel am început cu Evanghelia după Marcu. Ea se bazează exclusiv pe analizarea logică a conținutului. Apoi am dorit ca ea să fie riguroasă și să aducă un plus de claritate pentru a ajuta cititorul să înțeleagă cât mai ușor noțiunile transmise. Dedesubtul unui titlu de paragraf – care este totodată și capitol, – este prezentată o singură idee, sau un singur subiect, sau o singură învățătură, sau un singur eveniment, principiu care de fapt a fost aplicat și în vechea împărțire, însă nu într-un mod atât de riguros. Eu am ridicat nivelul de rigurozitate al aplicării acestui principiu.  

Știu că prezentând această nouă împărțire, există unele riscuri, printre care sunt noutatea și neobișnuința publicului cu o abordare nouă a unei vechi și repetate practici, dar am decis să merg pe această cale. Cred că acesta este un pas înainte și nu unul înapoi. Mai cred că un mare număr dintre dvs. îmi veți da dreptate. 

Abordarea mai riguroasă a diverselor practici ale vieții de zi cu zi, este o caracteristică a vieții moderne. De ex. în trecut datorită faptului că nu existau registre de nașteri și nici certificate de naștere, mulți oameni nu își cunoșteau cu exactitate ziua de naștere, și nici măcar anul de naștere, și astfel nu își cunoșteau vârsta exactă. Totuși se pare că acest lucru nu îi deranja prea mult. Acest fapt este greu de imaginat în ziua de azi, căci el este eliminat în prezent aproape în totalitate. Înțelegem astfel că astăzi în societate se aplică practici mai riguroase. Exemplele ar putea continua. Practicile și activitățile omenești au devenit mai bine organizate, mai riguroase, mai aprofundate, și mai detaliate. În situația aceasta ne punem întrebarea de ce divizarea textului biblic trebuie să rămână în urmă.

Am renunțat complet la vechea împărțire în capitole a textului, și de asemenea am numerotat fiecare pasaj în parte, rezultând astfel o împărțire în capitole complet nouă. Fiecare pasaj este în același timp și un capitol. Nu mi se pare logic și nici justificat ca unul și același text să fie divizat în mod dublu: și în capitole, și în pasaje, în același timp, folosindu-ne de două raționamente diferite, care se suprapun parțial. Deci la această divizare nouă nu există nici un caz în care un nou capitol să înceapă la mijlocul unui pasaj, sau un pasaj să înceapă la mijlocul unui verset; este artificial și anacronic. Este natural ca pasajul sau paragraful sau pericopa, să fie în același timp și capitol.  

Pentru a delimita pasajele am luat în considerare toate schimbările semnificative de subiect din text. Orice schimbare de idee, subiect, învățătură sau eveniment a devenit baza delimitării și a constituirii fiecărui pasaj în parte. Este adevărat că astfel am obținut un număr de capitole mult mai mare; încerc să cred că aceasta nu este o inconveniență prea mare.

În ce privește versetele textului ele au rămas aceleași, însă este schimbată numerotarea lor. Fiecare pasaj, (și implicit fiecare capitol) are propria lui numerotare a versetelor care începe cu 1. Îmi pare rău, dar în felul acesta este eliminată în cea mai mare parte corespondența dintre vechea împărțire a textului în capitole și versete și această nouă împărțire. Însă avantajul acestei noi împărțiri constă în rigurozitatea ei: fiecare pasaj, și implicit fiecare capitol tratează un singur subiect contribuind astfel la ușurarea înțelegerii textului. 

Privitor la poziționarea numerotării versetelor, aceasta este realizată în cadrul textului, pentru a contribui astfel la continuitatea expunerii. 

Cât privește titlurile pasajelor, am reținut toate titlurile vechi care au putut fi reținute, iar în celelalte cazuri am introdus titluri noi.

 Aș mai dori să menționez că dacă în cadrul unui pasaj apare o schimbare minoră de idee, aceasta este marcată prin introducerea unui aliniat nou.

Aș mai preciza că deși împărțirea textului biblic în secțiuni este un chestiune cât se poate de utilă, ea a fost criticată, de mai multe ori, pe motiv că introduce o anumită discontinuitate în abordarea textului, putând duce la tratarea izolată a pasajelor. Acest lucru poate fi adevărat, de aceea se recomandă ca fiecare pasaj să fie luat în considerare în contextul său, adică la studierea unui anumit pasaj trebuie neapărat să luăm în considerare cel puțin încă alte două pasaje: cel de dinainte și cel de după pasajul luat în considerare, pentru a avea o înțelegere mai bună a pasajului avut în vedere. În felul acesta înțelegem mai bine pasajul respectiv și dovedim că respectăm continuitatea textului biblic.

Nu vă grăbiți când citiți Biblia. Citiți fără grabă, gândiți la ceea ce citiți, faceți o analiză mintală a celor citite. Nu se recomandă citirea Bibliei în viteză. Apoi Biblia nu trebuie doar citită, ci și studiată. Citirea Bibliei este necesară, însă este doar prima fază a familiarizării cu ea. A doua fază este studiul Bibliei. Sunt mai multe motive care fac necesară studierea Bibliei. Unul dintre acestea este că Biblia conține multe noțiuni vechi, care nu mai sunt uzuale în prezent, și de asemenea termeni vechi, ieșiți din uz, cu care generațiile actuale nu sunt obișnuite, și pe care le înțeleg greu, sau deloc.

Iar studiul Bibliei cere timp, deschidere și multă pregătire prealabilă, atât prin rugăciune, cât și din punct de vedere intelectual.

Evanghelia dupa Marcu

1. Propovaduirea lui Ioan Botezatorul

1. Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 2.  După cum este scris în proorocul Isaia: ,,Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea… 3. glasul celui ce strigă în pustie: ,,Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”, 4. a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. 

5. Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în rîul Iordan. 6. Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. 

7. Ioan propovăduia, şi zicea: ,,După mine vine Cel ce este mai puternic decît mine, căruia eu nu sînt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintelor. 8. Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.“

2. Botezul lui Isus    

1.În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, şi a fost botezat de Ioan în Iordan. 2. Şi îndată, cînd ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, şi Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel. 3. Şi din ceruri s’a auzit un glas, care zicea: ,,Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine îmi găsesc toată plăcerea Mea.“

3. Ispitirea lui Isus 

1. Îndată Duhul a mânat pe Isus în pustiu, 2. unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii.

4. Începutul propovăduirii lui Isus

1. După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea, şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu. 2. El zicea: ,,S’a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă, şi credeţi în Evanghelie.“

5. Chemarea celor dintâi ucenici

1. Pe cînd trecea Isus pe lângă marea Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncînd o mreajă în mare, căci erau pescari. 2. Isus le-a zis: ,,Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni.“ 3. Îndată, ei şi-au lăsat mrejile, şi au mers după El. 4. A mers puţin mai departe, şi a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedei, şi pe Ioan, fratele lui, cari, şi ei, erau într’o corabie, şi îşi dregeau mrejile. 5. Îndată i-a chemat; şi ei au lăsat pe tatăl lor Zebedei în corabie cu cei ce lucrau pe plată, şi au mers după El.

6. Isus vindecă pe un îndrăcit în Capernaum

 1. S’au dus la Capernaum. Şi în ziua Sabatului, Isus a intrat îndată în sinagogă, şi a început să înveţe pe norod. 2. Oamenii erau uimiţi de învăţătura Lui; căci îi învăţa ca unul care are putere, nu cum îi învăţau cărturarii. 3. În sinagoga lor era un om, care avea un duh necurat. El a început să strige: 4. ,,Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne pierzi? Te ştiu cine eşti: Eşti Sfântul lui Dumnezeu!“ 5. Isus l-a certat, şi i-a zis: ,,Taci, şi ieşi afară din omul acesta!“ 6.Şi duhul necurat a ieşit din el, scuturându-l cu putere, şi scoţând un strigăt mare. 7. Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: ,,Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!“8. Şi îndată I s’a dus vestea în toate împrejurimile Galileii.

7. Tămăduirea soacrei lui Petru   

1.După ce a ieşit din sinagogă, a intrat împreună cu Iacov şi Ioan, în casa lui Simon şi a lui Andrei. 2. Soacra lui Simon zăcea în pat, prinsă de friguri: şi îndată au vorbit lui Isus despre ea. 3.El a venit, a apucat-o de mână, a ridicat-o în sus, şi au lăsat-o frigurile. Apoi ea a început să le slujească.

8. Tămăduirea altor bolnavi

1.Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii. 2. Şi toată cetatea era adunată la uşă. 3.El a vindecat pe mulţi care pătimeau de felurite boale; de asemenea, a scos mulţi draci, şi nu lăsa pe draci să vorbească, pentru că-L cunoşteau.                                          

4. A doua zi dimineaţa, pe când era încă întuneric de tot, Isus S’a sculat, a ieşit, şi S’a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo. 

5. Simon şi ceilalţi cari erau cu El s’au dus să -L caute; 6. şi cînd L-au găsit, I-au zis: ,,Toţi Te caută.“ 7. El le -a răspuns: ,,Haidem să mergem în altă parte, prin târgurile şi satele vecine, ca să propovăduiesc şi acolo; căci pentru aceasta am ieşit.“8. Şi s’a dus să propovăduiască în sinagogi, prin toată Galilea; şi scotea dracii.

9. Tămăduirea unui lepros

1. A venit la El un lepros, care s’a aruncat în genunchi înaintea Lui, Îl ruga şi-I zicea: ,,Dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“2. Lui Isus I s’a făcut milă de el, a întins mîna, S’a atins de el, şi i-a zis: ,,Da, voiesc, fii curăţat!“ 3. Îndată l-a lăsat lepra, şi s’a curăţat. 4. Isus i-a poruncit cu tot dinadinsul, i-a spus să plece numaidecât, 5. şi i -a zis: ,,Vezi să nu spui nimănui nimic; ci du-te de te arată preotului, şi adu pentru curăţarea ta ce a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei.“ 6. Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nici o cetate; ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile. 

10. Vindecarea slăbănogului

1. După câteva zile, Isus S’a întors în Capernaum. S’a auzit că este în casă, 2. şi s’au adunat îndată aşa de mulţi că nu putea să-i mai încapă locul dinaintea uşii. El le vestea Cuvîntul. 3. Au venit la el nişte oameni, cari I-au adus un slăbănog, purtat de patru inşi. 4. Fiindcă nu puteau să ajungă pînă la El, din pricina norodului, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus, şi, după ce l-au spart, au coborât pe acolo patul în care zăcea slăbănogul. 5. Când le -a văzut Isus credinţa, a zis slăbănogului: ,,Fiule, păcatele îţi sunt iertate!“ 6 .Unii din cărturari, care erau de faţă, se gândeau în inimile lor: 7. ,,Cum vorbeşte omul acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele decât numai Dumnezeu?“ 

8. Îndată, Isus a cunoscut, prin duhul Său, că ei gândeau astfel în ei, şi le -a zis: ,,Pentru ce aveţi astfel de gânduri în inimile voastre? 9. Ce este mai lesne: a zice slăbănogului: ,,Păcatele îţi sunt iertate“, ori a zice: ,,Scoală-te, ridică-ţi patul, şi umblă?“ 10. Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele, 11. ,,Ţie îţi poruncesc“, a zis El slăbănogului, -,,scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă.“ 12. Şi îndată, slăbănogul s’a sculat, şi-a ridicat patul, şi a ieşit afară în faţa tuturor; aşa că toţi au rămas uimiţi, şi slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau: ,,Niciodată n’am văzut aşa ceva!“

11. Chemarea lui Levi

1. Isus a ieşit iarăşi la mare. Toată mulţimea venea la El; şi El învăţa pe toţi. 2. Cînd trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, şezând la vamă. Şi i-a zis: ,,Vino după Mine!“ Levi s-a sculat, şi a mers după El.

12. Isus stă la masă cu vameșii și păcătoșii

1. Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El. 2. Cărturarii şi Fariseii, cînd L-au văzut mâncând cu vameşii şi cu păcătoşii, au zis ucenicilor Lui: ,,De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?“ 3. Isus, când a auzit acest lucru, le-a zis: ,,Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“

13. Despre post

1. Ucenicii lui Ioan şi Fariseii obișnuiau să postească. Ei au venit şi au zis lui Isus: ,,Pentru ce ucenicii lui Ioan şi ai Fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?“ 2. Isus le -a răspuns: ,,Oare pot posti nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot posti. 3. Vor veni zile, când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.

4. Nimeni nu coase un petic de postav nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte din cel vechi, şi mai rea ruptură se face. 5. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi.“

14. Spicele de grâu și Sabatul

1. S’a întâmplat că într’o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui, pe cînd mergeau, au început să smulgă spice de grâu. 2. Fariseii i-au zis: ,,Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?“ 3. Isus le -a răspuns: ,,Oare n’aţi citit niciodată ce a făcut David, când a fost în nevoie, şi cînd a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? 4. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, şi a mîncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoţii? Şi cum a dat din ele chiar şi celor ce erau cu el? 5. Apoi le -a zis: ,,Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; 6. aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.“

15. Omul cu mâna uscată

1. Isus a intrat din nou în sinagogă. Acolo se afla un om cu mâna uscată. 2. Ei pândeau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să-L poată învinui. 3. Şi Isus a zis omului, care avea mîna uscată: ,,Scoală-te, şi stai la mijloc!“ 4. Apoi le -a zis: ,,Este îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viaţa cuiva sau s’o pierzi?“ Dar ei tăceau. 5. Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei, şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: ,,Întinde-ţi mîna!“ El a întins-o, şi mâna i s’a făcut sănătoasă. 6. Fariseii au ieşit afară, şi s’au sfătuit îndată cu irodienii cum să -L piardă.

16. Isus vindecă pe bolnavi

1. Isus S’a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileea; şi o mare mulţime de oameni din Iudeea, 2. din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, când a auzit tot ce făcea, a venit la El. 3. Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod. 4. Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli, se înghesuiau spre El ca să se atingă de El. 5. Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui, şi strigau: ,,Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.“ 6. Dar El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut.

17. Alegerea celor doisprezece apostoli

1. În urmă, Isus S’a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la El. 2. A rânduit dintre ei doisprezece, ca să -i aibă cu Sine, şi să-i trimită să propovăduiască. 3. Le -a dat şi putere să vindece bolile şi să scoată dracii. 4. Iată cei doisprezece, pe care i-a rânduit: Simon, căruia i-a pus numele Petru; 5. Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le -a pus numele Boanerghes, care, tâlmăcit, înseamnă: ,,Fiii tunetului;“ 6. Andrei; Filip; Bartolomeu; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon Cananitul, 7. şi Iuda Iscarioteanul, care L-a şi vândut.

18. Păcatul împotriva Duhului Sfânt

1. Au venit în casă, şi s’a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prânzească. 2. Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: ,,Şi-a ieşit din minţi.“ 3. Şi cărturarii, care se coborâseră din Ierusalim, ziceau: ,,Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.“ 4. Isus i-a chemat la El, şi le-a zis, în pilde: ,,Cum poate Satana să scoată afară pe Satana? 5. Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei însăşi, împărăţia aceea nu poate dăinui. 6. Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei însăşi, casa aceea nu poate dăinui. 7. Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi, este dezbinat, şi nu poate dăinui, ci s’a isprăvit cu el. 8. Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria, decît dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.

9. Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele, pe cari le vor rosti oamenii, li se vor ierta; 10. dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veșnic.“ 11. Aceasta, pentru că ei ziceau: ,,Are un duh necurat.“

19. Mama și frații lui Isus

1. Atunci au venit mama şi fraţii Lui, şi, stând afară, au trimis să -L cheme. 2. Mulţimea şedea în jurul Lui, cînd I-au spus: ,,Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.“ 3. El a răspuns: ,,Cine este mama Mea, şi fraţii Mei?“  4. Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui: ,,Iată,“ a zis El, ,,mama Mea şi fraţii Mei! 5. Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.“

20. Pilda semănătorului

1. Isus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S’a suit şi a şezut într’o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare. 2. Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea: 3. Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.  4. Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mîncat-o. 5. O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n’avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n’a dat de un pămînt adânc; 6. dar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; şi, pentru că n’avea rădăcină, s’a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat -o, şi n’a dat roadă. 8. O altă parte a căzut în pământ bun: a dat roadă, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.“ 9. Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.“

21. Tâlcuirea pildei semănătorului

1. Cînd a fost singur, cei ce erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. 2. ,,Vouă,“ le -a zis El, ,,v’a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfăţişate în pilde; 3. pentru ca, ,,măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, şi să li se ierte păcatele.“

4. El le -a mai zis: ,,Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?“ 5. Semănătorul seamănă Cuvântul. 6.Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum, sînt aceia în care este semănat Cuvîntul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată, şi ia Cuvântul semănat în ei. 7. Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase, sunt aceia cari, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie; 8. dar n’au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el. 9. Alţii sînt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sînt cei ce aud Cuvântul; 10. dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-l fac astfel neroditor. 11. Alţii apoi sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sînt cei ce aud Cuvântul, îl primesc, şi fac roadă: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.“

22. Lumina

1. El le-a mai zis: ,,Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniţă, sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic? 2. Căci nu este nimic ascuns, care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit, care nu va ieşi la lumină. 3.Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“ 4. El le-a mai zis: ,,Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult. 5. Căci celui ce are, i se va da; dar dela cel ce n’are, se va lua şi ce are.“

23. Pilda cu sămânța

1. El a mai zis: ,,Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ; fie că doarme noaptea, 2. fie că stă treaz ziua: sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum. 3.  Pământul rodeşte singur: întîi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic; 4. şi cînd este coaptă roada, pune îndată secerea în ea, pentru că a venit secerişul.“

24. Pilda grăuntelui de muștar

1. El a mai zis: ,,Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu, sau prin ce pildă o vom înfăţişa?  2. Se aseamănă cu un grăunte de muştar, care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pămînt; 3. dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decît toate zarzavaturile, şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.“

4. Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-L priceapă. 5. Nu le vorbea de loc fără pildă; dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

25. Potolirea furtunii

1. În aceeași zi, seara, Isus le-a zis: ,,Să trecem în partea cealaltă.“ 2. După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla, şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii. 3. S’a stârnit o mare furtună de vânt, care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia. 4. Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: ,,Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?“ 5. El S’a sculat, a certat vântul, şi a zis mării: ,,Taci! Fără gură!“ Vântul a stat, şi s’a făcut o linişte mare. 6. Apoi le -a zis: ,,Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n’aveţi credinţă?“ 7. I-a apucat o mare frică, şi ziceau unii către alţii: ,,Cine este acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?“

26. Vindecarea unui îndrăcit

1. Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor. 2. Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat. 3. Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ. 4. Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli. 5. Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre. 6. Cînd a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s’a închinat, 7. şi a strigat cu glas tare: ,,Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!“ 8. Căci Isus îi zicea: ,,Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!“ 9. ,,Care-ţi este numele?“ l-a întrebat Isus. ,,Numele meu este legiune a răspuns el, ,,pentru că suntem mulţi.“ 10. Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela. 11. Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păşteau. 12 .Şi dracii L-au rugat, şi au zis: ,,Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.“ 13. Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s’a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s’au înecat în mare.

14. Porcarii au fugit, şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s’a întâmplat. 15. Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s’au înspăimântat. 16. Cei ce văzuseră cele întâmplate, le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii. 17. Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.

18. Pe cînd Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El. 19. Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: ,,Du-te acasă la ai tăi, şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul, şi cum a avut milă de tine.“ 20. El a plecat, şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

27. Rugămintea lui Iair

1. După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte, cu corabia, s’a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare. 2. Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s’a aruncat la picioarele Lui, 3. şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: ,,Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.“ 4. Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi -L îmbulzea.

28. Vindecarea femeii bolnave de doisprezece ani

1. Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. 2. Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nici o uşurare; ba încă îi era mai rău. 3. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime, şi s’a atins de haina Lui.   4. Căci îşi zicea ea: ,,Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.“ 5. Şi îndată, a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s’a tămăduit de boală. 6. Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: ,,Cine s’a atins de hainele Mele?“ 7. Ucenicii I-au zis: ,,Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte, şi mai zici: ,,Cine s’a atins de Mine?“8. El se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 9. Femeia, înfricoşată şi tremurând – căci ştia ce se petrecuse în ea – a venit de s’a aruncat la picioarele Lui, şi I-a spus tot adevărul. 10. Dar Isus i-a zis: ,,Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace, şi fii tămăduită de boala ta.“

29. Învierea fiicei lui Iair

1. Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni dela fruntaşul sinagogii, care-i spun: ,,Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?“ 2. Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii: ,,Nu te teme, crede numai!“ 3. Şi n’a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov. 4. Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult. 5. A intrat înăuntru, şi le-a zis: ,,Pentruce faceţi atâta zarvă, şi pentru ce plângeţi? Copila n’a murit, ci doarme.“ 6. Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei, şi pe cei ce-L însoţiseră, şi a intrat acolo unde zăcea copila. 7. A apucat -o de mână, şi i-a zis: ,,Talita cumi“, care, tâlmăcit, înseamnă: ,,Fetiţo, scoală-te, îţi zic!“  8. Îndată fetiţa s’a sculat, şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi. 9. Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mâncare fetiţei.

30. Isus la Nazaret; necredința locuitorilor

1. Isus a plecat de acolo, şi S’a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El. 2. Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, cînd Îl auzeau, se mirau şi ziceau: ,,De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta, care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?  3. Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sînt surorile Lui aici între noi?“ Şi găseau o pricină de poticnire în El.  4. Dar Isus le-a zis: ,,Un prooroc nu este dispreţuit decît în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.“ 5. N’a putut să facă nici o minune acolo, ci doar Şi -a pus mâinile peste câţiva bolnavi, şi i-a vindecat. 6. Şi se mira de necredinţa lor. Isus străbătea satele dimprejur și învăța pe norod.

31. Trimiterea celor doisprezece

1. Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate. 2. Le -a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decît un toiag; să n’aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu; 3. să se încalţe cu sandale, şi să nu se îmbrace cu două haine. 4. Apoi le-a zis: ,,În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo pînă veţi pleca din locul acela. 5. Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi, şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo, şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pămîntul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.“ 6. Ucenicii au plecat, şi au propovăduit pocăinţa. 7. Scoteau mulţi draci, şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi, şi-i vindecau.

32. Moartea lui Ioan Botezătorul

1. Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: ,,Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin el.“ 2. Alţii ziceau: ,,Este Ilie.“ Iar alţii ziceau: ,,Este un prooroc ca unul din prooroci.“ 3. Dar Irod, cînd a auzit lucrul acesta, zicea: ,,Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.“

4. Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan, şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 5. Şi Ioan zicea lui Irod: ,,Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!“ 6. Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea, 7. căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea, şi, cînd îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere. 

8. Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oastei şi fruntaşilor Galileii. 9. Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: ,,Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.“ 10. Apoi a adăugat cu jurământ: ,,Ori ce-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.“ 11. Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: ,,Ce să cer? Şi mamă-sa i-a răspuns: ,,Capul lui Ioan Botezătorul.“ 12. Ea s’a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i-a făcut următoarea cerere: ,,Vreau să-mi dai îndată, într’o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.“ 13. Împăratul s’a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n’a vrut să zică nu. 14. A trimes îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s’a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 15. l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. 16. Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într’un mormânt.

33. Înmulțirea pâinilor

1. Apostolii s’au adunat la Isus, şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. 2. Isus le-a zis: ,,Veniţi singuri la o parte, într’un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.“ Căci erau mulţi cari veneau şi se duceau, şi ei n’aveau vreme nici să mănânce. 3. Au plecat, dar, cu corabia, ca să se ducă într’un loc pustiu, la o parte. 4. Oamenii i-au văzut plecând, şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile, şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei. 

5. Cînd a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s’a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n’aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri. 6. Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s’au apropiat de El şi I-au zis: ,,Locul acesta este pustiu şi ziua este pe sfârşite. 7. Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele de primprejur, ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n’au ce mânca.“ 8. ,,Daţi-le voi să mănânce“, le -a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: ,,Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei, şi să le dăm să mănânce?“9. Şi El i-a întrebat: ,,Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.“ S’au dus de au văzut câte pâini au, şi au răspuns: ,,Cinci, şi doi peşti.“ 10. Atunci le -a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde. 11. Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci. 12. El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer, şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi. 13. Au mâncat toţi şi s’au săturat; 14. şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti. 15. Cei ce mâncaseră pâinile, erau cinci mii de bărbaţi.

34. Isus umblă pe mare

1. Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului. 2. După ce Şi -a luat rămas bun dela norod, S’a dus în munte, ca să Se roage. 3. Cînd s’a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm. 4. A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Şi într’a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lîngă ei. 5. Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s’a părut că este o nălucă, şi au ţipat; 6. pentrucă toţi L-au văzut, şi s’au inspăimîntat. Isus a vorbit îndată cu ei, şi le -a zis: ,,Îndrăzniţi, Eu sînt, nu vă temeţi!“ 7. Apoi S’a suit la ei în corabie, şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi, 8. căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

35. Vindecări la Ghenazaret

1. După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului, şi au tras la mal. 2. Cînd au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus, 3. au alergat prin toate împrejurimile, şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El. 4 .Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe, şi -L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El, erau tămăduiţi.

36. Fariseii și datina bătrânilor

1. Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s’au adunat la Isus. 2. Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. 3. Fariseii, însă, şi toţi Iudeii nu mănîncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor. 4. Şi cînd se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s’au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe cari au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. 5. Și Fariseii şi cărturarii L-au întrebat: ,,Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?“ 6. Isus le-a răspuns: ,,Făţarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7. Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături cari nu sînt decât nişte porunci omeneşti.` 8. Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.“

9. El le -a mai zis: ,,Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră. 10. Căci Moise a zis: ,,Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta;“ şi: ,,Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, să fie pedepsit cu moartea.“ 11. Voi, dimpotrivă, ziceţi: ,,Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: ,Ori cu ce te-aş putea ajuta, este ,Corban`, adică dat lui Dumnezeu, face bine; 12. şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa. 13. Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvîntul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!“

37. Ce spurcă pe om

1. În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine, şi le -a zis: ,,Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi. 2. Afară din om nu este nimic care, intrînd în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om, aceea-l spurcă. 3.Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.“

4. După ce a intrat în casă, pe cînd era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta. 5. El le -a zis: ,,Şi voi sînteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară, nu-l poate spurca? 6. Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pîntece, şi apoi este dat afară în hazna?“ A zis astfel, făcând toate bucatele curate. 7. El le -a mai zis: ,,Ce iese din om, aceea spurcă pe om. 8. Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, 9. furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia. 10. Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru, şi spurcă pe om.“

38. Femeia canaanită

1. Isus a plecat de acolo, şi S’a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într’o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n’a putut să rămână ascuns. 2. Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El, şi a venit de s’a aruncat la picioarele Lui. 3.Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie siro-feniciană. Ea îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei. 4. Isus i -a zis: ,,Lasă să se sature mai întîi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s’o arunci la căţei.“ 5. ,,Da, Doamne“, i-a răspuns ea;  ,,dar şi căţeii de sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.“ 6. Atunci Isus i-a zis: ,,Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.“ 7. Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.

39. Vindecarea unui surdo-mut

1. Isus a părăsit ţinutul Tirului, şi a venit iarăşi prin Sidon la marea Galileii, trecînd prin ţinutul Decapole. 2. I-au adus un surd, care vorbea cu anevoie, şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el. 3. El l -a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi, şi i-a atins limba cu scuipatul Lui. 4 .Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat, şi a zis: ,,Efata``, adică: ,,Deschide-te!“ 5. Îndată, i s’au deschis urechile, i s’a dezlegat limba, şi a vorbit foarte desluşit. 6. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cît le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult. 7. Ei erau uimiţi peste măsură de mult, şi ziceau: ,,Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.`

40. A doua înmulţire a pâinilor

1. În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod, şi n’avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le-a zis: 2. ,,Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lîngă Mine, şi n’au ce mânca. 3. Dacă le voi da drumul acasă flămînzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.“ 4. Ucenicii i-au răspuns: ,,Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într’un loc pustiu?“ 5. ,,Câte pâini aveţi?“ i-a întrebat Isus. ,,Şapte“, i-au răspuns ei. 6. Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ; a luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului. 7. Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia. 8. Au mâncat şi s’au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe, pline cu rămăşiţele de fărâmituri. 9. Erau aproape patru mii de inşi. În urmă Isus le-a dat drumul.

 41. Aluatul fariseilor

1. Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi, şi a venit în părţile Dalmanutei. 2. Fariseii au venit deodată, şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, i-au cerut un semn din cer. 3. Isus a suspinat adânc în duhul Său, şi a zis: ,,Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.“ 4. Apoi i-a lăsat, şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

5. Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n’aveau decât o pâine. 6. Isus le dădea în grijă, şi le zicea: ,,Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul Fariseilor şi de aluatul lui Irod!“ 7. Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: ,,Fiindcă n’avem pâini.“ 8. Isus a înţeles lucrul acesta, şi le-a zis: ,,Pentruce vă gândiţi că n’aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită? 9. Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc? 10. Cînd am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu fărâmituri aţi ridicat?“ ,,Douăsprezece“, i-au răspuns ei. 11. ,,Şi cînd am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu fărâmituri aţi ridicat?“ ,,Şapte“, i-au răspuns ei. 12. Şi El le-a zis: ,,Tot nu înţelegeţi?“

42. Vindecarea unui orb la Betsaida

1. Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el. 2. Isus a luat pe orb de mână, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, şi l-a întrebat: ,,Vezi ceva?“ 3. El s’a uitat, şi a zis: ,,Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.“ 4. Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi cînd s’a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit. 5. Atunci Isus l-a trimis acasă, şi i-a zis: ,,Să nu intri în sat, şi nici să nu spui cuiva în sat.“

43. Mărturisirea lui Petru

1. Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare: ,,Cine zic oamenii că sînt Eu?“ 2. Ei i-au răspuns: ,,Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Unul din prooroci.“ 3. ,,Dar voi“, i-a întrebat El, ,,cine ziceţi că sunt Eu?“ ,,Tu eşti Hristosul!“ i-a răspuns Petru. 4. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

44. Isus vestește patimile și moartea Sa

1. Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învieze. 2. Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte, şi a început să-L mustre. 3. Dar Isus S’a întors şi S’a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru, şi i-a zis: ,,Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.“

4. Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi, şi le-a zis: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze. 5. Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui. 6. Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? 7. Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său? 8. Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.“

9. El le -a mai zis: ,,Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor muri până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.“

45. Schimbarea la față

1. După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi i-a dus singuri de o parte pe un munte înalt. Acolo S’a schimbat la faţă înaintea lor. 2.Hainele Lui s’au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care nici un înălbitor de pe pămînt n’o poate da. 3. Ilie li s’a arătat împreună cu Moise, şi stătea de vorbă cu Isus. 4. Petru a luat cuvântul, şi a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibi: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.“ 5. Căci nu ştia ce să zică, atît de mare spaimă îi apucase. 6. A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s’a auzit un glas, care zicea: ,,Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!“ 7. Îndată, ucenicii s’au uitat împrejur, şi n’au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.

8. Pe cînd se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi. 9. Ei au păstrat în ei lucrul acesta, şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi. 10. Ucenicii i-au pus următoarea întrebare: ,,Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?“ 11. El le-a răspuns: ,,Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat. 12. Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.“

46. Vindecarea unui îndrăcit

1. Când au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor şi pe cărturari întrebîndu-se cu ei. 2. De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s’a mirat, şi a alergat la El să I se închine. 3. El i-a întrebat: ,,Despre ce vă întrebaţi cu ei?“ 4. Şi un om din norod i-a răspuns: ,,Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care este stăpânit de un duh mut. 5. Oriunde îl apucă, îl trînteşte la pămînt. Copilul face spumă la gură, scrîşneşte din dinţi, şi rămîne ţapăn. M’am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n’au putut.“ 6. ,,O neam necredincios!“ le -a zis Isus. ,,Pînă cînd voi fi cu voi? Pînă cînd vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.“ 7. L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ, şi se zvârcolea făcând spumă la gură. 8. Isus a întrebat pe tatăl lui: ,,Câtă vreme este de cînd îi vine aşa?“ ,,Din copilărie“, a răspuns el. 9. ,,Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.“ 10. Isus a răspuns: ,,Tu zici: ,Dacă poţi!`… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!“ 11. Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrămi: ,,Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!“ 12. Cînd a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat, şi i-a zis: ,,Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta, şi să nu mai intri în el.“ 13. Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: ,,A murit!“ 14. Dar Isus l-a apucat de mînă, şi l-a ridicat. Şi el s’a sculat în picioare. 15. Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: ,,Noi de ce n’am putut să scoatem duhul acesta?“ ,16. ,Acest soi de draci“, le -a zis El, ,,nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.“

47. Isus vestește moartea și învierea Sa

1. Au plecat de acolo, şi au trecut prin Galilea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece. 2. Căci învăţa pe ucenicii Săi, şi zicea: ,,Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.“ 3. Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, şi se temeau să-L întrebe.

48. Cine este cel mai mare?

1. Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat: ,,Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?“ 2. Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare. 3. Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece, şi le-a zis: ,,Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!“ 4. Şi a luat un copilaş, şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe, şi le-a zis: 5. ,,Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“

49. Prețuirea slujbelor mici ale Împărăției lui Dumnezeu

1. Ioan i-a zis: ,,Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.“ 2. ,,Nu-l opriţi“, a răspuns Isus, ,,căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. 3. Cine nu este împotriva noastră, este pentru noi.

4. Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

 50. Să nu facem nimic împotriva Împărăției lui Dumnezeu

1.  Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare. 

2. Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, 3. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

4. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decît să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, 5. unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. 

6. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decît să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei, 7. unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

8. Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare. 9. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă, şi să trăiţi în pace unii cu alţii.“

51. Desfacerea căsătoriei

1. Isus a plecat de acolo, şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s’au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.

2. Au venit la El fariseii; şi, ca să-L ispitească, L-au întrebat dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta. 3. Drept răspuns, El le-a zis: ,,Ce v’a poruncit Moise?“ 4. ,,Moise“, au zis ei, ,,a dat voie ca bărbatul să scrie o carte de despărţire, şi s’o lase.“ 5. Isus le -a zis: ,,Din pricina împietririi inimii voastre v’a scris Moise porunca aceasta. 6. Dar dela începutul lumii, ,Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască. 7. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevastă-sa. 8. Şi cei doi vor fi un singur trup.` Aşa că nu mai sunt doi, ci sunt un singur trup. 9. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.“

10. În casă, ucenicii L-au întrebat iarăşi asupra celor de mai sus. 11. El le-a zis: ,,Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea; 12. şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.“

52. Copilașii

1. I-au adus nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 2.  Când a văzut Isus acest lucru, S’a mâniat, şi le -a zis: ,,Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. 3. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“4. Apoi i-a luat în braţe, şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

53. Tânărul bogat

1. Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui, şi L-a întrebat: ,,Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veșnică?“ 2. ,,Pentru ce Mă numeşti bun?“ i-a zis Isus. ,,Nimeni nu este bun decît Unul singur: Dumnezeu. 3. Cunoşti poruncile: ,,Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.“ 4. El i-a răspuns: ,,Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.“ 5. Isus S’a uitat ţintă la el, l-a iubit, şi i-a zis: ,,Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea, şi urmează-Mă.“ 6. Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.

7. Isus S’a uitat împrejurul Lui, şi a zis ucenicilor Săi: ,,Cât de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu ceice au avuţii!“ 8. Ucenicii au rămas uimiţi de cuvintele Lui. Isus a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: ,,Fiilor, cât de anevoie este pentru cei ce se încred în bogăţii, să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! 9. Mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decît să intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!“ 10.  Ucenicii au rămas şi mai uimiţi, şi au zis unii către alţii: ,,Cine poate atunci să fie mântuit?“ 11. Isus S’a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: ,,Lucrul acesta este cu neputinţă la oameni, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă la Dumnezeu.“

54. Moștenirea vieții veșnice

1. Petru a început să-I zică: ,,Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am urmat.“ 2. Isus a răspuns: ,,Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie, 3. şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa veșnică. 4. Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.“

55. Isus vestește moartea și învierea Sa

1. Ei erau pe drum şi se suiau la Ierusalim; şi Isus mergea înaintea lor. Ucenicii erau tulburaţi, şi mergeau îngroziţi după El. Isus a luat iarăşi la El pe cei doisprezece şi a început să le vorbească despre lucrurile care aveau să I se întâmple. 2. ,,Iată“, a zis El, ,,ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte, şi-L vor da în mâinile Neamurilor, 3. care îşi vor bate joc de El, Îl vor bate cu nuiele, Îl vor scuipa şi-L vor omorî; dar, după trei zile, va învia.“

56. Cererea fiilor lui Zebedei

1. Fiii lui Zebedei, Iacov şi Ioan, au venit la Isus şi i-au zis: ,,Învăţătorule, am vrea să ne faci ce-Ţi vom cere.“ 2. El le-a zis: ,,Ce voiţi să vă fac?“ 3. ,,Dă-ne,“ i-au zis ei, ,,să şedem unul la dreapta Ta şi altul la stânga Ta, când vei fi îmbrăcat în slava Ta.“ 4. Isus i-a răspuns: ,,Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul, pe care am să-l beau Eu, sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?“ 5. ,,Putem,“ au zis ei. Şi Isus le-a răspuns: ,,Este adevărat că paharul pe care-l voi bea Eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care voi fi botezat Eu, veţi fi botezaţi; 6. dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea, nu atârnă de Mine s’o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.“ 

7. Cei zece, când  au auzit lucrul acesta, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan. 8. Isus i-a chemat la El, şi le-a zis: ,,Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. 9. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; 10. şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul tuturor. 11. Căci Fiul omului n’a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!“

57. Orbul Bartimeu

1. Au ajuns la Ierihon. Şi pe când ieşea Isus din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime de oameni, fiul lui Timeu, Bartimeu, un cerşetor orb, şedea jos lângă drum, şi cerea de milă. 2. El a auzit că trece Isus din Nazaret, şi a început să strige: ,,Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!“ 3. Mulţi îl certau să tacă; dar el şi mai tare striga: ,,Fiul lui David, ai milă de mine!“ 4. Isus S’a oprit, şi a zis: ,,Chemaţi-l!“ Au chemat pe orb, şi i-au zis: ,,Îndrăzneşte, scoală-te, căci te cheamă.“ 5. Orbul şi-a aruncat haina; a sărit, şi a venit la Isus. 6. Isus a luat cuvântul, şi i-a zis: ,,Ce vrei să-ţi fac?“ ,,Rabuni,“ i-a răspuns orbul, ,,să capăt vederea.“ 7. Şi Isus i-a zis: ,,Du-te, credinţa ta te-a mântuit.“ Îndată orbul şi-a căpătat vederea, şi a mers pe drum după Isus.

58. Intrarea în Ierusalim

1. Când s’au apropiat de Ierusalim, şi au fost lîngă Betfaghe şi Betania, înspre muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi, 2.  şi le-a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n’a încălecat încă nici un om; dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. 3. Dacă vă va întreba cineva: ,Pentru ce faceţi lucrul acesta?` să răspundeţi: ,Domnul are trebuinţă de el. Şi îndată îl va trimite înapoi aici.“ 4. Ucenicii s’au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la cotitura drumului, şi l-au dezlegat. 5. Unii din cei ce stăteau acolo, le-au zis: ,,Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul acesta?“ 6. Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Şi i-au lăsat să plece. 7. Au adus măgăruşul la Isus, şi-au aruncat hainele pe el, şi Isus a încălecat pe el. 8. Mulţi oameni îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii presărau ramuri, pe care le tăiaseră de pe câmp. 9. Cei ce mergeau înainte şi cei ce veneau după Isus, strigau: ,,Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului! 10. Binecuvântată este Împărăţia care vine, Împărăţia părintelui nostru David! Osana în cerurile prea înalte!“

11. Isus a intrat în Ierusalim, şi S’a dus în Templu. După ce S’a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania, cu cei doisprezece.

59. Smochinul blestemat

1. A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Isus a flămânzit. 2. A zărit de departe un smochin, care avea frunze, şi a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S’a apropiat de smochin, dar n’a găsit decît frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 3. Atunci a luat cuvântul, şi a zis smochinului: ,,În veac să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“ Şi ucenicii au auzit aceste vorbe.

60. Intrarea lui Isus în Templu

1. Au ajuns în Ierusalim; şi Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, şi scaunele celor ce vindeau porumbei. 2. Şi nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. 3. Şi-i învăţa şi zicea: ,,Oare nu este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile?` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.“ 4. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare; căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învăţătura Lui.

5. Ori de câte ori se însera, Isus ieşea afară din cetate.

61. Puterea credinței

1. Dimineaţa, când treceau pe lângă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 2. Petru şi-a adus aminte de cele petrecute, şi a zis lui Isus: ,,Învăţătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s’a uscat.“ 3. Isus a luat cuvântul, şi le -a zis: ,,Aveţi credinţă în Dumnezeu! 4. Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: ,Ridică-te şi aruncă-te în mare`, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut. 5. De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea. 

6. Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre. 7. Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.

62. Puterea lui Isus

1. S’au dus din nou în Ierusalim. Şi, pe cînd Se plimba Isus prin Templu, au venit la El preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii, 2. şi i-au zis: ,,Cu ce putere faci Tu aceste lucruri? Şi cine Ţi -a dat puterea aceasta ca să le faci?“ 3. Isus le -a răspuns: ,,Am să vă pun şi Eu o întrebare; răspundeţi-Mi la ea, şi apoi vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. 4. Botezul lui Ioan venea din cer ori dela oameni? Răspundeţi-Mi!“ 5. Ei însă vorbeau astfel între ei: ,,Dacă răspundem: ,Din cer`, va zice: ,Dar de ce nu l-aţi crezut?` 6. Şi dacă vom răspunde: ,De la oameni…` se temeau de norod, căci toţi socoteau că Ioan a fost în adevăr un prooroc. 7. Atunci au răspuns lui Isus: ,,Nu ştim.“ Şi Isus le-a zis: ,,Nici Eu n’am să vă spun cu ce putere fac aceste lucruri.“

63. Pilda vierilor

1. Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. ,,Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri şi a plecat din ţară. 2. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să ia dela ei din roadele viei. 3. Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale. 4. A trimis iarăşi la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap, şi l-au batjocorit. 5. A mai trimis un altul, pe care l-au omorât; apoi a trimis mulţi alţii, dintre care, pe unii i-au bătut, iar pe alţii i-au omorât. 6. Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l -a trimes şi pe el la ei. ,Vor primi cu cinste pe fiul meu!` zicea el. 7. Dar vierii aceia au zis între ei: ,Iată moştenitorul; veniţi să-l omorâm, şi moştenirea va fi a noastră.` 8. Şi au pus mîna pe el, l-au omorât, şi i-au aruncat trupul afară din vie.9. Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, şi via o va da altora. 10. Oare n’aţi citit locul acesta din Scriptură: ,Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; 11. Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?“

12. Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Şi L-au lăsat, şi au plecat.

64. Birul Cezarului

1. Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei şi din irodieni, ca să -L prindă cu vorba. 2. Aceştia au venit, şi i-au zis: ,,Învăţătorule, ştim că spui adevărul, şi nu-Ţi pasă de nimeni; căci nu cauţi la faţa oamenilor, şi înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir Cezarului sau nu? 3. Să plătim sau să nu plătim?“ Isus le-a cunoscut făţărnicia, şi le-a răspuns: ,,Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban (în greceşte: dinar) ca să-l văd.“ 4. I-au adus un ban; şi Isus i-a întrebat: ,,Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?“ ,,Ale Cezarului“, i-au răspuns ei. 5. Atunci Isus le -a zis: ,,Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.“ Şi se mirau foarte mult de El.

65. Despre înviere

1. Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus şi i-au pus următoarea întrebare: 2. ,,Învăţătorule, iată ce ne-a scris Moise: ,Dacă moare fratele cuiva, şi-i rămîne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui, şi să ridice urmaşi fratelui său.` 3. Erau dar şapte fraţi. Cel dintâi s’a însurat, şi a murit fără să lase urmaş. 4. Al doilea a luat de nevastă pe văduvă, şi a murit fără să lase urmaş. Tot aşa şi al treilea. 5. Şi nici unul din cei şapte n’a lăsat urmaş. După ei toţi, a murit şi femeia. 6. La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut -o de nevastă.“ 7. Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 8. Căci după ce vor învia din morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. 9. În ce priveşte învierea morţilor, oare n’aţi citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbeşte despre ,Rug`, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: ,Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov?`10. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciţi!“

66. Cea mai mare poruncă

1. Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă ştia că Isus a răspuns bine Saducheilor, a venit la El, şi L-a întrebat: ,,Care este cea dintâi dintre toate poruncile?“ 2. Isus i-a răspuns: ,,Cea dintâi este aceasta: ,Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn;` 3. şi: ,Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, şi cu toată puterea ta`; iată porunca dintâi. 4. Iar a doua este următoarea: ,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.` Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.“ 5.Cărturarul i-a zis: ,,Bine, Învăţătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El, 6. şi că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, şi cu toată puterea, şi a iubi pe aproapele ca pe sine, este mai mult decât toate arderile de tot şi decât ,,toate jertfele.“ 7. Isus a văzut că a răspuns cu pricepere, şi i-a zis: ,,Tu nu eşti departe de Împărăţia lui Dumnezeu.“ Şi nimeni nu îndrăznea să-i mai pună întrebări.

67. Al cui fiu este Hristosul?

1. Pe cînd învăţa pe norod în Templu, Isus a zis: ,,Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? 2. Însuşi David, fiind însuflat de Duhul Sfânt, a zis: ,,Domnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale. 3. Deci chiar David Îl numeşte Domn; atunci cum este El fiul lui?“ Şi gloata cea mare Îl asculta cu plăcere.

68. Mustrarea cărturarilor

1. În învăţătura, pe care le-o dădea, Isus le zicea: ,,Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe. 2. Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe; 3. casele văduvelor le mănâncă, şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.“

69. Văduva săracă

1. Isus şedea jos în faţa vistieriei Templului, şi Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulţi, care erau bogaţi, aruncau mult. 2. A venit şi o văduvă săracă, şi a aruncat doi bănuţi, care fac un gologan. 3. Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi, şi le -a zis: ,,Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie; 4. căci toţi ceilalţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.“

70. Despre dărâmarea Ierusalimului

1. Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: ,,Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!` 2. Isus i-a răspuns: ,,Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămânea aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.“

3. Apoi a şezut pe muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei, L-au întrebat deoparte:  4. ,,Spune-ne când se vor întîmpla aceste lucruri, şi care va fi semnul cînd se vor împlini toate aceste lucruri?“ 5. Isus a început atunci să le spună: ,,Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 6. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: ,Eu sunt Hristosul!` Şi vor înşela pe mulţi. 7. Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul.  8. Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor. 9. Luaţi seama la voi înşivă. Au să vă dea pe mâna soboarelor judecătoreşti, şi veţi fi bătuţi în sinagogi; din pricina Mea veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, pentru ca să le slujiţi de mărturie. 10. Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor. 11.Cînd vă vor duce să vă dea în mâinile lor, să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt. 12. Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor, şi-i vor omorî. 13. Veţi fi urâţi de toţi pentru Numele Meu; dar cine va răbda pînă la sfârşit, va fi mântuit.

71. Îndemn la veghere

1.Când veţi vedea ,urâciunea pustiirii` stând acolo unde nu se cade să fie, – cine citeşte să înţeleagă – atunci cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munţi. 2. Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se coboare, şi să nu intre în casă, ca să-şi ia ceva din ea. 3. Şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă înapoi ca să-şi ia haina. 4. Vai de femeile care vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în zilele acelea! 5. Rugaţi-vă ca lucrurile acestea să nu se întâmple iarna. 6. Pentru că în zilele acelea va fi un necaz aşa de mare, cum n’a fost de la începutul lumii, pe care a făcut-o Dumnezeu, până azi, şi cum nici nu va mai fi vreodată. 7. Şi dacă n’ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n’ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi. 8. Dacă vă va zice cineva atunci: ,Iată, Hristosul este aici` sau: ,Iată-L, acolo`, să nu-l credeţi. 9. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. 10. Păziţi-vă; iată că vi le-am spus toate dinainte.

11. Dar, în zilele acelea, după necazul acesta, soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, 12. stelele vor cădea din cer, şi puterile care sînt în ceruri vor fi clătinate. 13. Atunci se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere şi cu slavă. 14. Atunci va trimite pe îngerii Săi, şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului pînă la marginea cerului.

15. Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui. Când mlădiţa lui se face fragedă şi înfrunzeşte, ştiţi că vara este aproape. 16. Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri împlinindu-se, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.17. Adevărat vă spun, că nu va trece neamul acesta până nu se vor împlini toate aceste lucruri. 18. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.  19. Cât despre ziua aceea, sau ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. 

20. Luaţi seama, vegheaţi şi rugaţi-vă; căci nu ştiţi când va veni vremea aceea. 21. Se va întâmpla ca şi cu un om plecat într’altă ţară, care îşi lasă casa, dă robilor săi putere, arată fiecăruia care este datoria lui, şi porunceşte portarului să vegheze. 22. Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi cînd va veni stăpânul casei: sau seara, sau la miezul nopţii, sau la cântarea cocoşilor, sau dimineaţa. 23. Temeţi-vă ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. 24. Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!“

72. Sfatul împotriva lui Isus

1. După două zile era praznicul Paştelor şi al Azimilor. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau cum să prindă pe Isus cu vicleşug, şi să-L omoare. 2. Căci ziceau: ,,Nu în timpul praznicului, ca nu cumva să se facă tulburare în norod.“

73. Mirul turnat pe capul lui Isus

1. Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon leprosul, a venit o femeie, care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 2. Unora dintre ei le-a fost necaz, şi ziceau: ,,Ce rost are risipa aceasta de mir? 3. Mirul acesta s’ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei (în greceşte: dinari), şi să se dea săracilor.“ Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. 4. Dar Isus le-a zis: ,,Lăsaţi -o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; 5. căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, şi le puteţi face bine oricând voiţi: dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 6. Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. 7. Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.“

74. Trădarea lui Iuda

1. Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s’a dus la preoţii cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. 2. Când au auzit ei lucrul acesta, s’au bucurat, şi i-au făgăduit bani. Şi Iuda căuta un prilej nimerit, ca să -L dea în mâinile lor.

75. Pregătirea Paștilor (joi)

1. În ziua dintâi a praznicului Azimilor, când jertfeau Paştele, ucenicii lui Isus I-au zis: Unde voiești să ne ducem să-Ți pregătim ca să mănânci paștile? 2. El a trimis pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis: ,,Duceţi-vă în cetate; acolo aveţi să întâlniţi un om ducând un ulcior cu apă: mergeţi după el. 3. Unde va intra el, spuneţi stăpânului casei: ,,Învăţătorul zice: ,Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştele cu ucenicii Mei?` 4. Şi are să vă arate o odaie mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi pentru noi.“ 5. Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate, şi au găsit aşa cum le spusese El; şi au pregătit Paştele.

76. Descoperirea vânzătorului (joi seara)

1. Seara, Isus a venit cu cei doisprezece. 2. Pe când şedeau la masă şi mâncau, Isus a zis: ,,Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde.“ 3. Ei au început să se întristeze, şi să-i zică unul după altul: ,,Nu cumva sunt eu?“4.  ,,Este unul din cei doisprezece,“ le -a răspuns El; ,,şi anume, cel ce întinde mâna cu Mine în blid. 5. Fiul omului, negreşit, Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela, prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el, să nu se fi născut.“

77. Cina cea de taină (joi seara)

1. Pe când mâncau, Isus a luat o pâine; şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o, şi le -a dat, zicând: ,,Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu.“2.  Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, şi au băut toţi din el. 3. Şi le-a zis: ,,Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi. 4. Adevărat vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei, până în ziua cînd îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.“

78. Înștiințarea lui Petru (joi seara)

1. După ce au cântat cântările de laudă, au ieşit în muntele Măslinilor. 1. Isus le -a zis: ,,În noaptea aceasta toţi veţi avea un prilej de poticnire; pentru că este scris: ,Voi bate Păstorul, şi oile vor fi risipite.` 3. Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.“ 4. Petru I-a zis: ,,Chiar dacă toţi ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.“ 5. Şi Isus i-a zis: ,,Adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ 6. Dar Petru i-a zis cu şi mai multă tărie: ,,Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.“ Şi toţi ceilalţi au spus acelaşi lucru.

79. Ghetsimani (joi seara mai târziu)

1. S’au dus apoi într’un loc îngrădit, numit Ghetsimani. Şi Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Şedeţi aici pînă Mă voi ruga.“ 

2. A luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, şi a început să Se înspăimînte şi să Se mâhnească foarte tare. 3. El le -a zis: ,,Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici, şi vegheaţi!“ 

4. Apoi a mers puţin mai înainte, S’a aruncat la pământ, şi Se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acela. 5. El zicea: ,,Ava, adică: Tată, -Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.“ 

6. Şi a venit la ucenici, pe care i-a găsit dormind. Şi a zis lui Petru: ,,Simone, tu dormi? Un ceas n’ai fost în stare să veghezi? 7. Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.“ 8. S’a dus iarăşi, şi S’a rugat, zicând aceleaşi cuvinte. 

9. Apoi S’a întors din nou şi i-a găsit dormind; pentru că li se îngreuiaseră ochii de somn. Ei nu ştiau ce să-i răspundă. 

10. În sfîrşit, a venit a treia oară, şi le-a zis: ,,Dormiţi de acum, şi odihniţi-vă! Destul! A venit ceasul! Iată că Fiul omului este dat în mâinile păcătoşilor. 11. Sculaţi-vă; haidem să mergem; iată că se apropie vânzătorul!“

80. Prinderea lui Isus (joi noaptea, spre vineri, posibil la scurt timp după miezul nopții)

1. Şi îndată, pe cînd vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el a venit o mulţime de oameni cu săbii şi cu ciomege, trimişi de preoţii cei mai de seamă, de cărturari şi de bătrâni. 2. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: ,,Pe care-L voi săruta, acela este; să-L prindeţi şi să -L duceţi sub pază.“  3. Cînd a venit Iuda, s’a apropiat îndată de Isus, şi i-a zis: ,,Învăţătorule!“ Şi L-a sărutat mult. 4. Atunci oamenii aceia au pus mâna pe Isus, şi L-au prins.5.  Unul din cei ce stăteau lângă El, a scos sabia, a lovit pe robul marelui preot, şi i-a tăiat urechea. 6. Isus a luat cuvântul, şi le-a zis: ,,Aţi ieşit ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege, ca să Mă prindeţi. 7.  În toate zilele am fost la voi, şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M’aţi prins. Dar toate aceste lucruri s’au întâmplat ca să se împlinească Scripturile.“ 8. Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

9. După El mergea un tânăr, care n’avea pe trup decît o învelitoare de pânză de in. Au pus mîna pe el; 10. dar el şi-a lăsat învelitoarea, şi a fugit în pielea goală.

81. Isus osândit de Sinedriu (vineri dimineața devreme)

1. Pe Isus L-au dus la marele preot, unde s’au adunat toţi preoţii cei mai de seamă, bătrânii şi cărturarii. 2. Petru L-a urmat de departe până în curtea marelui preot; a şezut jos împreună cu aprozii, şi se încălzea la para focului. 

3. Preoţii cei mai de seamă şi tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare; dar nu găseau nici una. 4. Pentru că mulţi făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. 5. Unii s’au sculat şi au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui, şi au zis: 6. ,,Noi L-am auzit zicând: ,Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omeneşti, şi în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omeneşti.“ 7. Nici chiar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturisirea lor. 8. Atunci marele preot s’a sculat în picioare în mijlocul adunării, a întrebat pe Isus, şi I-a zis: ,,Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc oamenii aceştia împotriva Ta?“ 9. Isus tăcea, şi nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăşi, şi i-a zis: ,,Eşti Tu, Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?“   10. ,,Da, sunt,“ i-a răspuns Isus. ,,Şi veţi vedea pe Fiul omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului.“

11.  Atunci marele preot şi-a rupt hainele, şi a zis: ,,Ce nevoie mai avem de martori? 12. Aţi auzit hula. Ce vi se pare?“ Toţi L-au osândit să fie pedepsit cu moartea. 13. Şi unii au început să-L scuipe, să-I acopere faţa, să-L bată cu pumnii, şi să-I zică: ,,Prooroceşte!“ Iar aprozii L-au primit în palme.

82. Tăgăduirea lui Petru (vineri dimineața devreme)

1. Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. 2. Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s’a uitat ţintă la el, şi i-a zis: ,,Şi tu erai cu Isus din Nazaret!“ 3. El s’a lepădat, şi a zis: ,,Nu ştiu, nici nu înţeleg ce vrei să zici.“ Apoi a ieşit în pridvor. Şi a cântat cocoşul. 4. Cînd l-a văzut slujnica, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo: ,,Acesta este unul dintre oamenii aceia.“ 5. Şi el s’a lepădat din nou. După puţină vreme, cei ce stăteau acolo, au zis iarăşi lui Petru: ,,Nu mai încape îndoială că eşti unul din oamenii aceia; căci eşti Galilean, şi graiul tău seamănă cu al lor.“ 6. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: ,,Nu cunosc pe omul acesta, despre care vorbiţi!“ 7. Îndată a cântat cocoşul a doua oară. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba, pe care i-o spusese Isus: ,,Înainte ca să cânte cocoşul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.“ Şi gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.

83. Isus înaintea lui Pilat (vineri dimineața devreme)

1. Dimineaţa, preoţii cei mai de seamă au făcut îndată sfat cu bătrânii, cărturarii şi tot Soborul. După ce au legat pe Isus, L-au dus şi L-au dat în mâinile lui Pilat. 2. Pilat L-a întrebat: ,,Eşti Tu Împăratul Iudeilor?“ ,,Da, sunt“, i-a răspuns Isus. 3. Preoţii cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. 4.  Pilat L-a întrebat din nou: ,,Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!“ 5. Isus n’a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.

84. Hotărârea de moarte întărită (vineri dimineața)

1. La fiecare praznic al Paştelor, Pilat le slobozea un întemniţat, pe care-l cereau ei. 2. În temniţă era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarăşii lui, din pricina unui omor, pe care-l săvârşiseră într’o răscoală. 3. Norodul s’a suit, şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. 4. Pilat le-a răspuns: ,,Voiţi să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?“ 5. Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. 6. Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba. 7. Pilat a luat din nou cuvântul, şi le -a zis: ,,Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul Iudeilor?“ 8. Ei au strigat din nou: ,,Răstigneşte -L!“ 9. ,,Dar ce rău a făcut?“ le -a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: ,,Răstigneşte -L!“ 10. Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să -L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.

11. Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. 12. L-au îmbrăcat într’o haină de purpură, au împletit o cunună de spini, şi I-au pus-o pe cap. 13.  Apoi au început să-I ureze, şi să zică: ,,Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“ 14. Şi-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau şi I se închinau. 15. După ce şi-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui, şi L-au dus să-L răstignească.

85. Răstignirea (vineri dimineața, pe la orele 9, vezi versetul 5)

1. Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător, care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirena, tatăl lui Alexandru şi al lui Ruf. 2. Şi au adus pe Isus la locul numit Golgota, care, tâlmăcit, înseamnă: ,,Locul căpăţânii.“ 3. I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat. 4. După ce L-au răstignit, I-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să ştie ce să ia fiecare. 5. Când L-au răstignit, era ceasul al treilea. 6. Deasupra Lui era scrisă vina Lui: ,,Împăratul Iudeilor.“            

7. Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga Lui. 8. Astfel s’a împlinit Scriptura, care zice: ,,A fost pus în numărul celor fărădelege.“ 

86. Batjocurile trecătorilor (vineri dimineața)

1. Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap, şi ziceau: ,,Uă! Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, 2. mântuieşte-Te pe Tine însuţi, şi coboară-Te de pe cruce!“ 3. Tot astfel şi preoţii cei mai de seamă, împreună cu cărturarii îşi băteau joc de El între ei, şi ziceau: ,,Pe alţii i-a mântuit, şi pe Sine însuşi nu Se poate mântui! 4. Hristosul, Împăratul lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, ca să vedem şi să credem!“ Cei răstigniţi împreună cu El, de asemenea îşi băteau joc de El.

87. Moartea lui Isus (vineri după masa pe la orele 3)

1. La ceasul al şaselea, s’a făcut întuneric peste toată ţara, pînă la ceasul al nouălea. 2. Şi în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: ,,Eloi, Eloi, lama sabactani“ care, tâlmăcit, înseamnă: ,,Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M’ai părăsit?“3.  Unii din cei ce stăteau acolo, când L-au auzit, ziceau: ,,Iată, cheamă pe Ilie!“ 4. Şi unul din ei a alergat de a umplut un burete cu oţet, l-a pus într’o trestie, şi I-a dat să bea, zicând: ,,Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L pogoare de pe cruce!“ 

5. Dar Isus a scos un strigăt tare, şi Şi-a dat duhul. 6. Perdeaua dinlăuntrul Templului s’a rupt în două de sus până jos. 7. Sutaşul, care stătea în faţa lui Isus, când a văzut că Şi-a dat astfel duhul, a zis: ,,Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!“

8. Acolo erau şi nişte femei, care priveau de departe. Printre ele erau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov cel mic şi a lui Iose, şi Salome, 9. care , pe cînd era El în Galileea, mergeau după El şi-I slujeau; şi multe alte femei, care se suiseră împreună cu El în Ierusalim.

88. Înmormântarea lui Isus (vineri seara)

1. Când s’a înserat – fiindcă era ziua Pregătirii, adică, ziua dinaintea Sabatului, – 2. a venit Iosif din Arimatea, un sfetnic cu vază al soborului, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus. 3. Pilat s’a mirat că murise aşa de curând; a chemat pe sutaş, şi l-a întrebat dacă a murit de mult. 4. După ce s’a încredinţat de la sutaş că a murit, a dăruit lui Iosif trupul. 5. Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in, şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. 6. Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, se uitau unde-L puneau.

89. Învierea lui Isus (duminică dimineața)

1. După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. 2. În ziua dintâi a săptămânii, s’au dus la mormânt dis de dimineaţă, pe când răsărea soarele. 3. Femeile ziceau una către alta: ,,Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?“ 4. Şi, când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. 5. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într’un veşmânt alb, şi s’au înspăimântat. 6. El le-a zis: ,,Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde îl puseseră. 7. Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v’a spus.“ 8. Ele au ieşit afară din mormânt, şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n’au spus nimănui nimic, căci se temeau.

90. Arătările lui Isus

1. (Isus, după ce a înviat, în dimineaţa zilei dintâi a săptămânii, S’a arătat mai întâi Mariei Magdalenei, din care scosese şapte draci. 2. Ea s’a dus şi a dat de ştire celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau şi se tânguiau. 3. Când au auzit ei că este viu şi că a fost văzut de ea, n’au crezut -o.

4. După aceea, S’a arătat, într’alt chip, la doi dintre ei, pe drum, când se duceau la ţară. 5. Aceştia s’au dus de au spus lucrul acesta celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. 

6. În sfârşit, S’a arătat celor unsprezece, când şedeau la masă; şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat. 

91. Trimiterea celor unsprezece

1. Apoi le-a zis: ,,Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. 2. Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit. 3. Iată semnele cari vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele M eu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; 4. vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.“

5. Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S’a înălţat la cer, şi a şezut la dreapta lui Dumnezeu. 6. Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, şi întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoţeau. Amin.)